Istoria eclerului, un deliciu al patiseriei franceze
Eclerul este prăjitura cea mai apreciată în zilele noastre atât de către români, cât și de către stăini. Astăzi, rețetele de eclere sunt reinventate, însă, în timpurile de demult acest dulce își păstra atât forma, cât și gustul lui original. Istoria eclerului începe în secolul al 19-lea, pe la jumatatea lui, mai exact în anul 1850, cand acesta purta o altă denumire, respectiv cea de – Pâinea Ducesei. În acea perioadă, Pâinea Ducesei avea o altă formă, respectiv cea a unui deget și era îndulcită cu migdale.
Reinventarea eclerului
La mijlocul secolul al 19-lea, un cofetar francez pe numele sau Antonin Careme, a reinventat forma și gustul eclerului și în același timp a creat și profiterolul, un alt dulce reprezentativ al patiseriei franceze. Acesta s-a gândit că forma și gustul Pâinii Ducesei nu erau chiar așa cum ar trebui și astfel a reinventat rețeta eclerului, făcându-i forma alungită, renunțând la rularea acestuia în migdale și umplând-ul cu tot felul de creme de vanilie, cafea, de ness, gem sau ciocolată și în același timp rulând-ul și în fondant.
De atunci și până astăzi, aceasta este rețeta originală și clasică a eclerului, unul dintre cele mai delicioase dulciuri franțuzești. De asemenea, nici denumirea de Pâine Ducesei nu i-a plăcut cofetarului, regândind numele acestei prăjituri și într-un final, dându-i denumirea de – ecler. Datorită faptului că rețeta sa a fost răspândită imediat în toată Franța, de aici a venit și denumirea de – eclair, cuvânt care semnifică de fapt rapiditatea cu care acest dulce s-a răspândit în toate colțurile Franței și popularitatea pe care a căpătat-o imediat.
De fapt, denumirea de – eclair semnifică în limba franceză – fulger, prăjitura fiind denumită în acest mod datorită faptului că acest desert este atât de gustos încât poate fi mâncat cu viteza fulgerului, adică dintr-o înghițitură. Altfel, există chiar controverse din punctul de vedere al denumirii de ecler, unii istorici afirmând că această denumire vine din strălucirea glazurii de fondant pe care eclerul o are.
Eclerul in țara noastră
Nu contează de ce acest desert poartă denumirea de ecler, cert este că gustul dar și aspectul acestei prăjituri sunt de neegalat din punctul de vedere al cofetarilor din întreaga lume și chiar dacă în unele părți rețeta de eclere este reinventată, cu siguranță că gustul este același peste tot. În România eclerul nu este reineventat decât din punct de vedere al mărimii sale, în cofetării gasindu-se însă de cumpărat și mini-eclere.
