Croissantul este unul dintre cele mai apreciate produse de patiserie din intreaga lume. Cu o istorie foarte disputata, produsul de patiserie este atribuit de toti consumatorii gastronomiei franceze.
O paine mica, pufoasa, in compania unui ceai sau a unei cafele, simpla sau umpluta cu ciocolata, gem sau crema de vanilie, servita la mic-dejun sau chiar seara.
Care sunt legendele coapte in jurul croissant-ului?
Primele legende nascute in jurul acestui produs de patiserie dateaza din 1683, atunci cand turcii asediau Viena. Se spune ca intr-o noapte, un patiser care lucra in brutaria sa, i-a auzit pe turcii care incercau sa patrunda in cetate printr-un tunel aflat sub zidurile bine aparate ale orasului. Patiserul a alertat strajerii si, astfel, nu au fost luati prin surprindere si s-au putut apara, prabusind tunelul peste intrusi.
Pentru a marca momentul, patiserului i-a venit o idee geniala. Acesta a preparat dintr-un aluat dulce, o prajitura in forma de semiluna – emblema cunoscuta a turcilor. El s-a gandit ca in momentul in care strajerii vor manca din prajitura, isi vor imagina ca musca din turbanul inamicilor.
In cinstea acestei victorii, patiserii din Viena au perpetuat traditia producerii painicii, pana astazi, in forma binecunoscuta. Vienezii o numesc „kipfel”, adica „semiluna”. Istoricii sunt de acord cu originea croissantu-ului in Viena secolului al XVII-lea. Nu sunt dovezi clare insa, despre cum a migrat spre Franta.
O alta legenda il are ca personaj principal pe ofiterul austriac August Zang. Acesta deschide o patiserie in Paris, in anul 1839, cu specific vienez. Aici se vindeau specialitato vieneze,precum kipfel si briose. In scurt timp, patiseria devine una extrem de populara, inspirandu-i si pe patiserii francezi sa-i copieze produsele. Astfel, se presupune ca traditionalul kipfel a devenit croissantul binecunoscut si in zilele noastre.
Astazi, deliciosul produs de patiserie este un simbol am mic-dejunului frantuzesc. Patiserii francezi de la sfarsitul secolului al XIX-LEA au inlocuit briosele vieneze, cu un aluat de foietaj, insa au pastrat forma de semiluna. Insasi denumirea este de origine frantuzeasca, croissant insemnand semiluna, dar si corn, ca aliment.
Pentru a obtine un croissant cu adevarat delicios, maestrii patiserii au impus cel putin 50 de conditii care trebuie respectate. Printre acestea se enumera calitatea fainii, a untului, modul de impaturire, durata si temperatura coacerii, si multe altele.
