Nu sunt dovezi clare despre momentul exact in care oamenii au inceput sa isi diversifice alimentatia, introducand si alimente dulci, condimente, fructe uscate sau oua si grasimi. Istoricii sustin ca acest fapt a avut loc cu foarte mult timp in urma, marturie fiind mormantul faraonului Ramses al II-lea. Acesta era decorat cu imagini ale unui cuptor sacru pentru paine si pentru prajituri cu miere, lapte si stafide. Lucrurile acestea indica tehnici de cofetarie avansate.
In perioada Evului Mediu se spune ca s-ar fi infiintat prima patiserie. In unele manastiri se preparau prajituri cu miere, si asta datorita faptului ca preocuparea principala a calugarilor era cresterea de albine pentru ceara de lumanari. Deci, prepararea prajiturilor cu miere se impletea cu fabricarea lumanarilor, pe tot parcursul perioadei Renasterii.
Musulmanii au fost cei care, in anul 827, au introdus in Europa trestia de zahar, iasomia, anasonul, sofranul, scortisoara si susanul. Unii cofetari mai iscusiti au creat multe prajituri aromate, pentru a impresiona femeile din haremuri. Tot in Evul Mediu, apar si maestrii faimosi care lucrau la casele princiare. Acestia, pentru a-si impresiona stapanii, veneau cu tot felul de retete iendite pentru acea perioada. Retetele erau tinute secrete pentru a oferi unicitate caselor la care serveau. Perioada Renasterii este una ce se caracterizeaza printr-o infuzie mare de arome gastronomice.
Inghetata a inceput sa se produca in Toscana pe la inceputul secolului al XVI-lea. Dar, exista si dovezi conform carora inghetata ar fi existat inca din antichitate. In anul 1600, la Paris, un gelatier florentin, pe nume Procopio Coltelli, deschidea prima cafenea in care se vindea si inghetata.
Cafeneaua se poate vizita si astazi – Café Procope.
Aparitia zaharului
Zaharul, principalul element al industriei de produse dulci, se gasea foarte rar si era considerat un lux. Asta pana pe la inceputul secolului al XIX-lea, insa in primii ani ai urmatorului secol, moment in care industria din Europa s-a dezvoltat, acesta a devenit mai accesibil. Extragerea zaharului din sfecla de zahar a facut ca acesta sa se obtina mai usor.
In Romania, cofetaria nu are o istorie indelungata. Ca si in cazul grecilor si al romanilor, locuitorii teritoriilor romanesti indulceau alimentele cu miere si nectar de flori. Prin secolul al XVI-lea zaharul devine un indispensabil datorita influentei orientale: turca, araba, bizantina.
Punctul de capatai al cofetariei romanesti il reprezinta infiintarea Casei Capsa, fondata de Grigore Capsa, un vestit cofetar. Acesta isi desavarsise studiile la Paris sub indrumarea celebrului Boissier. Capsa a devenit un maestru cofetar, foarte creativ, el realizand multe produse deosebite pentru evenimente speciale sau pentru personalitati ilustre ale epocii sale.
Prajitura Joffre a fost realizata cu ocazia vizitei in Romania a generalului Joffre. Inghetata Rejeane a fost creata in onoarea actritei franceze cu acelasi nume. Actrita venise la Bucuresti pentru a sustine cateva spectacole.
Muzeul Cofetariei din Arad
In 2006, Ioan Gui, un fost cofetar din Arad, si-a transformat casa in singurul muzeu al cofetariei din tara noastra. Fostul cofetar detine numeroase exponate, unele dintre ele vechi de aproape un secol. In colectia lui veti gasi masina de preparat inghetata si masina de fabricat bomboane fabricate prin 1920. De asemenea, mai puteti vedea masina cu curele de transmisie pentru macinat zaharul, dar si un agregat de preparare a martipanului. Faimosul aradean a adunat si o colectie impresionanta de carti de specialitate, unice in tara noastra. Pe langa acestea, fostul cofetar se mandreste si cu o colectie de medalii si diplome obtinute de cofetarii romani de-a lungul vremii.
Aradul, in trecut, era considerat unul dintre marile centre ale cofetariei din Europa. Multi maestri ciocolatieri din Transilvania erau renumiti si preferati la curtea imperiala din Viena.
